descântec de întors soarele

 ieși soare
de sub zăvoare
de nori
 de sub zări
din depărtări
de peste mări
la revărsat de zori
și bate-n crengi
uscate
de ploi spălate
de ninsori cernite
cu frig iubite
țepene și reci
rămase teci
până or plesni
cu muguri zbanghi

vino tu cearcăn
prin mesteacăn
și luminează
ține-mă trează
cu țipăt verde
cu frunzulițe
cu gărgărițe
și zvon de vânt

așa cum întorc eu ulcica asta
de pământ
și ulcica să întoarcă ceața
ceața să mistuie gheața
și promoroaca
să topească cojoaca
zăpezilor
și să întoarcă soarele
cintezilor
văii cu ponoare
să-i dea dogoare
să-nmoaie răcoarea
să umple zarea.



Gangway publishes my prose from 1992.



http://www.gangway.net/43/gangway43.Malec.html

http://www.gangway.net/43/index.shtml

The Journal of Human Advancement publishes me

My poems The Science Lesson and Butcher's pride were approved to be published in The Journal of Human Advancement this weekend.
http://www.thegoodiscenter.org/

The Chinese Lesson

This is my first attempt of composing Chinese poetry, dated November 3, 2000.

I started learning roots and characters in June 2000 with

Chinese Characters: A Genealogy and Dictionary( Rick Harbaugh).

The Biology Lesson

The Biology Lesson

(Walking in the park your baby daughter

and doll with porcelain head cast in Madrid after her photo)

Diaphanous, smooth

perfect shell

of frail chalk

enclosing mystical mel -

zygotic thrill - expectation

folded in gel.

Mama - the egg...

Never mind who was first.

It's a time lock under a spell

that goes for a puzzled walk.

Plesni-i-ar ochii de iarnă cu șapte cojoace

cu înfrigurare
cu înflăcărare
mușcă o babă
cu dinți galbeni
de soare
din februarie
vreo două zile
cu zambile
se parfumează
apoi oftează
- Uf, mă coc
în cojoc
și mai scutură
O poveste de iarnă
de Shakespeare
din cojoace
ursuză
suflă de pe buză
Iarna pe uliță
- Nu las copiii să se joace,
îngână,
hapsână
azvârlind un papuc
după Coșbuc,
apucată de-o streche
pe Steinbeck îl ia de ureche
și-l aruncă cu Iarna nemulțumirii
noastre cu tot
când zăpada e de-un cot,
se pune pe fapte
săltând de pe spate
cojoace vreo șapte
peste sate

acum vlaguită
și gârbovită
de straie vădană
rămâne stană,
Niobă
cu brațe inerte
vrajbă
de zile incerte
viscolite cu superbe
verbe
proverbe
turmă-ncremenită
și înzăpezită
pe-o mustață de munte
îi apar în frunte
sori
și nori
și fuioare
albe roșioare
când mână spartă
astă babă Martă
irumpe
vreo nouă zile
cu îngheț
și cu zambile
și trece din sloi
în albie de ploi
bat-o vântul
cu ninsoare
cu spuză de soare

când pielea-i de piatră zbicită
plesnește îmbobocită
eu leg o ață
cu alb și roș
pentru babă
și pentru moș.

descântec în făurar

aluniș
cu zgaibe mici
chiciurite
zgribulite
sub cojoacă
de promoroacă
îmboldit
de-un dor de soare
năzărit
după ninsoare
cu ce spuzeală
gălbeneală
colț pufos
atârni în jos
pe-un prapur de nor
ramului cocor
ferecat
desferecat
spulberat
de ninsori
pe sub sori
pe la subțiori
de cer
lacrimi de ger
crăpi pe dată
crăpi o dată
crăpi de două ori
cu o urgie
de flori o mie
de mâțișori.